hoinar prin lume!-blog de calatorii

Turul Europei. Austria - Viena

2012-02-15T02:10:00.003+02:00

07 - 09 septembrie şi Viena - Bucureşti 09 - 10 septembrie.

VA URMA!!!!!

Turul Europei. Cehia - Praga

2012-02-15T02:09:00.003+02:00

05 - 07 septembrie

Va urma!

Turul Europei. Germania - Berlin

2012-02-15T02:07:00.003+02:00

04 - 05 septembrie

In curând!!!

Turul Europei. Franţa - Paris

2012-02-15T02:06:00.004+02:00

1 - 4 septembrie

In curând!!!

Turul Europei. Spania - Barcelona

2012-02-15T02:05:00.002+02:00

29 - 1 septembrie

VA URMA

Turul Europei. Riviera Franceză - Côte d'Azur. Nisa, Cannes, Monte Carlo

2012-02-15T02:00:00.004+02:00

25 - 29 august

VA URMA

Turul Europei. Italia - Veneţia (va urma)

2012-02-15T01:58:00.003+02:00

24 - 25 august

Va urma !!!

Turul Europei. Slovenia - Liubliana (Ljublijana).

2012-02-14T19:45:00.025+02:00

22 - 24 august

...din nou la drum pe "calul de fier"...

... pe 22 august la ora 13. 00, trenul pleca din Zagreb catre Liubliana. In compartiment am avut companie doi spanioli nostimi, care au avut parte si de o intamplare destul de ciudata din partea vamesilor. Ambii purtau barba si cu tenul lor mai inchis, mediteranian, semanau a doi pseudo-teroristi, incat la verificarea biletelor si a pasapoartelor (Croatia inca nu este in Uniunea Europeana), au fost supusi la tot felul de intrebari. Pe scurt au fost considerati suspecti cu posibile acte false, ceea ce nu era adevarat, pentru ca la sfarsit totul s-a terminat cu bine. Insa toata situatia a fost tratata de cei doi cu maximum de umor iar atmosfera din compartiment a fost una destinsa.
Unul dintre ei era si un foarte bun fotograf, urma sa mai pastram legatura, dar... dupa, eu am pierdut datele de contact si nu am mai reusit.

De cum am coborat din tren mi-am dat seama ca Liubliana este un oras care imi place mult. Inca nu eram in centrul istoric si totusi simteam ca e pe gustul meu (poate si din contrastul evident cu Zagreb). Cazarea a fost ieftina si in conditii foarte bune, la un hotel de 3 stele (Hotel Park) dar care avea la ultimul eraj cazare de tip hostel (o stea).

Dar, inainte sa va spun mai multe, va redau mai jos o impresie scrisa la cald si revin dupa cu alte amanunte...

" In timp ce scriu aceste randuri, beau o bere Union iar Anca una Lasko, doua beri locale, insa Lasko pare mult mai buna.

Liubliana - un oras ce se potriveste perfect stilului meu de viata. Oamenii sunt linistiti, folosesc bicicleta si foarte rar masinile, in jur peisajul este pitoresc, relaxant si extrem de linistit de nici nu-ti vine sa crezi ca te afli intr-o capitala europeana.
Terasa de la care scriu aceste cateva idei, se afla pe malul raului Liublinica, pe cursul caruia se intinde capitala slovena.

Podul Dragonului: Podul este strajuit de patru dragoni din metal in stil art nouveau.

Podul Triplu

Orasul este impartit in doua, partea istorica, plina de stradute mici, pietruite, cu restaurante cochete, cu muzica buna, cu monumente de tot soiul, ce sa mai... o atmosfera specifica artei si culturii; si o alta cu un urbanism arhitectural nou, dar, fara povesti, fara istorie si binenteles, fara Liublinica.

bicicletele stau cuminti, si asteapta, pe stradutele pietruite...

...o terasa, aproape pustie, pe o straduta laturalnica.Liubliana are multe muzee (din pacate nu ne puteam permite sa cheltuim prea mult) ...insa arta se poate exprima oriunde...

Din prima clipa cand ajungi aici, te cuprinde o senzatie de linste, observi oamenii atat de diferiti fata de cei pe care i-ai lasat acasa, fara agitatie, fara injuraturi (bine nici nu le inteleg in slovena :)) ), fara prost gust. In schimb vezi oameni frumosi, relaxati, care le pasa parca mai putin de ziua de maine, care stiu ca nu totul se rezuma la asta. Si ei, cu siguranta, au griji si nevoi, insa bunul simt, un gest de politete, un zambet, nu costa prea mult.
Liubliana nu esta atat de intens mediatizata ca alte capitale europene ce apar mai mereu pe afisele agentiilor de turism, insa pentru mine, ramane locul meu de suflet. Aceasta capitala nu se distinge/sau identifica, printr-un monument anume, ci prin intregul ei, prin arhitectura superba a cladirilor, prin atmosfera creata si, nu in ultimul rand, prin felul de a fi al locuitorilor. Cine vrea sa guste un pic de viata adevarata, ii recomand cateva zile in Liubliana...".

Biserica Franciscana Buna Vestire - datorita culorii sale vii si locatiei, biserica este unul dintre simbolurile orasului Liubliana.

In continuare as vrea sa mai scriu cate ceva despre Castelul medieval din Liubliana, pe care l-am vizitat a doua zi de sedere pe meleagurile slovene, nu o sa intru in prea multe date istorice, am trecut de perioada cand le credeam atat de importante intr-o postare pe blog (datarea istorica e foarte necesara, insa inutila aici, sunt atatea site-uri care ofera tot felul de detalii la absolut orice obiectiv, inclusiv si la cele expuse aici, incat, eu ma rezum mai mult in a-mi prezenta experienta proprie si mai putin descrierea detaliata a obiectivelor turistice, descrie care dupa cum v-am zis, se gaseste foarte usor.); Castelul se afla pe varful unui deal ce domina centrul orasului, drumul pana acolo, un pic obositor, dar frumos, pitoresc, privelistea din varf fiind si ea pe masura. Castelul de astazi dateaza din anii 1485 - 1495, insa aici au existat fortificatii din timpuri celtice si romane.

Urcam spre Castel

...cum urcam, pe la jumatatea drumului, pe partea stanga, pe un mic delusor, o "vrajitoare" îi încânta si-i descanta (probabil!?!) pe turistii curiosi...; in timp ce noi o priveam ne-a indemnat sa mergem la ea, am refuzat politicos, spre nemultumira Ancai. :)

...dar am ajuns si la Castel, un castel atat de "bine" renovat ca nu mai pastreaza mai nimic din amprenta lui anterioara. ( cel putin asta este parerea mea).

...curtea interioara a Castelului, astazi loc pentru concerte.
privelistile ce se deschid de pe dealul Castelului...

Centrul istoric

Partea "industriala" a orasului

prin fata Castelului a trecut si un trenulet dedicat turistilor.
Spre seara eram reintorsi deja in oras, ne-am plimbat pana tarziu pe stradute, am mancat inghetata, am baut cate ceva la o terasa, am ascultat diferite "muzici" live, ne-am simtit foarte bine...

cea de ciocolata a fost mai buna ;))

muzica pentru toate gusturile...

astia doi aveau o dedicatie nostima pe care o tot repetau din cand in cand la inceputul unei noi melodii: "dedicam aceasta melodie copilului nostru pe care o sa ne-apucam sa-l facem de saptamana viitoare" :) (in engleza suna mai bine).

Noapte orasul parca e si mai frumos... va marturisesc, inca de pe acum, inainte sa ajungem la finalul calatoriei, ca, Liubliana ocupa un loc cu totul si cu totul special in sufletul meu.

Pe 24 august, la ora o2 noaptea, trenul pleca din frumoasa Liubliana in Italia, catre Venetia...

Turul Europei. Croatia - Parcul National Plitvice.

2012-02-14T16:18:00.034+02:00

21 august.

Dupa o noapte destul de zbuciumata, ne-am trezit dis-de-dimineata pentru prima calatorie pe care nu o mai faceam cu trenul (un soi de excursie in calatoria noastra mai lunga, daca i-am putea spune asa).

Dupa cum am amintit si in postarea anterioara, nu venisem in Croatia pentru Zagreb, si nici pentru plajele sale minunate (timpul nu ne permitea), ci, pentru un alt loc, pe care eu il consider unul dintre cele mai frumoase din lume. Cand am facut planul calatoriei, Croatia nu era pe lista, nu pentru ca n-as sti cat e de frumoasa, doar ca, pentru a vizita aceasta tara iti trebuie un alt tip de excursie, nu un "Eurotrip". Anca a fost cea care a venit cu sugestia de a vizita Parcul National Plitvice,( mie imi place cum suna in croata - "Plitvička Jezera") un loc deosebit de frumos, fiind destul de aproape de Zagreb (~ 2-3 ore, 120 km) si nu necesita o abatere prea mare de la traseu. Pe calea ferata nu se poate ajunge la acest parc, insa noi am avut noroc ca la Ravnice Hostel (unde eram noi cazati) se organizau excursii de o zi.

La ora 7. 30 un microbuz ne astepta in fata hostelului. Calatoria a fost destul de "palpitanta" din cauza unui soferic coleric si dornic de a-si arata indemanarea, si care mi-a oferit inca un motiv in plus de a prefera calatoria cu "sarpele metalic"(nah ca am facut si o metafora).

Una peste alta, in mai bine de doua ore eram ajunsi.

In timp ce ne cumparam biletele auzeam susurul apei, zgomotul cascadelor, eram vadit emotionat, dar... cu toate acestea nu prevedeam socul vizual ce avea sa urmeze in urmatoarele minute.
Cu un pliant in mana am patruns in Parc, dupa cativa zeci de metri, de la o inaltime considerabila priveam amutiti privelistea ce se deschidea in fata noastra.

click pe imagini pentru marire

Ne uitam unul la altul si nu ne venea sa credem, si, pentru prima data, aveam serioase indoieli la felul in care ochii mei isi mai fac datoria. Cu fenomene carstice uluitoare, cu o multitudine de cascade, lacurile cu a lor apa azurie, cu muntii si padurile ce stau ca straja a acestui loc, pentru mine "Plitviţa Iezera", ramane un loc desprins din frumusetea primordiala a lumii.

In continuare este inutil sa mai fac vre-un comentariu... insasi imaginile sunt insuficiente pentru a descrie acest loc desprins parca din basme si mitologii.

Obositi, dupa o zi intreaga de hoinarit prin "Gods Garden", cum numea acest loc o englezoaica, ne-am intors la ora stabilita de soferul microbuzului pentru a reveni la hostelul din Zagreb.

Seara, la Ravnice Hostel ne astepta o atmosfera ce se potrivea de minune cu intreaga zi. Gazda hostelului ne-a invitat la un concert de muzica live si ne-a servit cu o bautura traditionala.

Cu toate ca experienta croata incepuse cu stangul, la final, stiam ca am avut parte de o experienta unica, iar in timp ce scriu aceste randuri, imaginile cu locurile ireale de la Plitvice se deruleaza in capul meu ca pe o pelicula de film.
Pe 22 august dimineata, am luat din nou rucsacele in spate si am plecat spre gara...urma o alta experienta, un alt loc, un alt oras...capitala Sloveniei, Liublijana.

Gara din Zagreb.

Turul Europei. Croatia - Zagreb

2012-01-23T10:12:00.024+02:00

20 - 22 august.

...seara iată-ne ajunşi în capitala Croaţiei, Zagreb.

Spre bucuria noastră, am găsit repede un hostel în zona gării, dar, toată bucuria a luat sfârşit când am aflat ca nu mai aveau camere libere. Am luat o hartă de acolo şi am plecat către un alt hostel (Ratvice Hostel) care ni se părea noua destul de aproape. Cu bagajele în spate (nu foarte multe ce-i drept, la o astfel de excursie sfătuiesc p e oricine să aiba doar strictul necesar, motivele fiind lesne de înşeles) aveam să străbatem aproape tot Zagrebul pe parcursul a peste doua ore.

Ţin minte şi acum, atmosfera dezolantă a acelor ore, străzile eraupustii, noi bezmeticeam printre ele fară a fi siguri că ne îndreptăm spre direcţia potrivită, iar când întrebam ararele persoane care treceau, de regulă de o calitate destul de dubi oasă, acestea ne-au încurcat mai mult decât să ne ajute.

La un moment dat ne e era foarte sete, şi cum apa se terminase iar noi am convenit sa facem economie, am apelat la un şirletic; :) i-am cerut unui vânzător de fast-food apă (simplă, de la reţeaua publică), pe motiv că nu avem bani schimbaţi în moneda locală (kuna croată).

Una peste alta, am ajuns la hostelul cel mult căutat, am gasit locuri libere dar la preţuri ceva mai scumpe ca în Budapesta (~ 15E), si in conditii ceva mai proaste...Stând pe pat întins îmi imaginam că în Budapesta trebuie să fie aşa fr umo s...lumea se va fi plimbând cu vaporaşul pe dunăre, aşa cum o făcusem şi eu cu o seară în urmă, iar acum...eram pierdut într-un colţ al Zagrebului, într-o cameră cu 15 paturi :)), cu tot felul de adolescenţi veniţi pentru senzaţii tari.

Dar noi nu venisem pentru capitala croată, nu ne -am propus să vizităm oraşul, de altfel această capitală este printre puţinele care nu excelează la capitolul turism.

Insa a doua zi... avea sa fie cu totul altfel, dupa cum vom vedea in postarea urmatoare...

P.S - cateva poze facute in drum spre gara, la plecarea din Zagreb. ( in seara povestita mai sus, eram prea obositi si nerabdatori sa ajungem la hostel pentru a mai face si poze).

mereu cu harta in mana,

...stiu, stiu ...exista gps-uri si alte cele, eu, cel putin, consider ca o abordare mai clasica, da un anumit farmec calatoriei.

Parcul din Zagreb.

tramvaiele din Zagreb arata ceva mai bine ca alea noastre :)

...un pic de arta urbana.

Turul Europei. Ungaria - Budapesta (2)

2010-12-21T23:41:00.112+02:00

18 - 20 august

...pe 18 august dimineata am iesit din gara de tren Budapesta Keleti complet dezorientati la ce avea sa fie. Primul gand al nostru a fost sa ne cautam cazarea, nu ne facusem rezervarile pentru a nu fi constransi de timp si de traseul planificat de acasa. Imediat dupa ce am facut primii pasi de la iesirea din gara imi era foarte clar ca ma aflam mult mai aproape decat ma asteptam de "europa apuseana". Acum la finalul calatoriei pot spune cat pot eu de obiectiv ca Budapesta e printre cele mai frumoase capitale ale europei, intratat incat sa o compar in anumite privinte cu capitala Frantei, de altfel nu sunt singurul, altii inaintea mea numind-o pe buna dreptate "Parisul Estului".
Dar sa revenim la povestirea noastra, dupa o scurta cautare bezmetica, cu ajutorul unei doamne unguroaice foarte amabile am gasit un hostel destul de bine asezat pentru obiectivele turistice ce avea sa le vizitam. Daca tot am pomenit de aceasta femeie care ne-a ajutat, as adauga, ca pe langa frumusetea acestui oras am descoperit si amabilitatea ungurilor, amabilitate ce m-a facut sa renunt la preconceptiile legate de acestia.
Hostelul gasit a avut un pret bun pentru serviciile oferite (12 euro cu mic dejun inclus), ce-i drept camera a fost de 7 paturi dar, in prima noapte am fost doar noi iar in urmatoarea au mai venit doua cupluri - unul de francezi si unul de italieni-, iar micul dejun a fost foarte consistent diversificat si, cel mai important "fara limite" :)) .

Mi-au placut atat italienii cat si francezii, iar in discutiile cu ei nu am evitat sa-i intreb despre felul in care privesc ei "neamul" din care fac si eu parte. Poate din politete nu au fost foarte sinceri cu mine, totusi poate e si ceva adevar in ceea ce mi-au spus, asa ca la intrebarea mea: "Ce parere aveti despre romani si despre toata mediatizarea asta negativa a lor?" ei mi-au raspuns ca guvernele lor nereusind sa daca fata crizei si a problemelor create cauta sa indrepte atentia publica spre probleme secundare (problema imigrantilor de exemplu), si tot de la ei am observat ca ura fata de clasa politica nu dispare niciodata indiferent de conditiile de trai existente. Dar sa revenim la Budapesta... am luat harta orasului de la receptie (gratuita in mai toate tarile si pe la toate locurile de cazare) si am pornit intr-o plimbare hotarati sa vizitam cat mai mult din capitala noastra vecina.
Cum am facut primii pasi din hostel am dat peste o frumoasa catedrala catolica construita in stilul arhitectural neo-gotic.

Binenteles apoi ne-am indreptat spre Dunare, frumoasa si la noi, dar parca mai frumoasa in Budapesta cu ale sale poduri vestite ce fac trecerea ei un adevarat festin vizual.

- "spre exasperarea Ancai eu eram mai tot timpul cu harta in mana"

Anca se infruptase cu o piersica cumparata din Piata Mare [Nagycsarok], cea mai mare piata acoperita din Budapesta, plina cu tot felul de specialitati culinare cu specific unguresc.

Budapesta este vestita pentru cele noua poduri peste Dunare ce fac trecere usoara intre Buda si Pesta, orase de sine statatoare pana in 1873 cand a luat fiinta capitala Ungariei de astazi.
Cel mai important care are si valoare de monument istoric este Podul cu Lanturi - cel mai vechi pod permanent construit peste Dunare in anul 1849, iar noaptea iluminarea lui ii scoate in evidenta adevarata frumusete.

Podul Libertatii este un alt pod cu insemnatate istorica fiind construit cu putin timp inainte de trecerea in secolul XX.

Celelalte sunt construite pe parcursul noului secol, toate respectand un anumit plan urbanistic impus de capitala ungara. Noi le-am vizitat la pas pe toate intinse ce-i drept pe o distanta considerabila de-alungul Dunarii, incat la finalul zilei eram epuizati. Strazile pitoresti si arhitectura orasului iti delecteaza ochii iar monumentele vechi de sute de ani ii lasa sub privirea lor pe turistii ce vor sa le admire.

Dupa ce am trecut Podul Libertatii sau cum l-am denumit eu "podul verde" am ajuns la baza Dealului Gellert fiind botezat asa dupa numele episcopului Gellert care si-a gasit sfarsitul aici in incercarea lui de ai crestina pe unguri. In varful dealului se afla o statuie feminina imensa numita Statuia libertatii de la Citadela.

La baza acestei stanci care formeaza dealul a luat nastere intr-o pestera o biserica in 1924, functionand ca manastire pana in perioada comunista.

Pacat ca dupa excursie am inceput sa imi bat capul mai mult in ale fotografiei, multe dintre aceste fotografii avand unghiuri prost incadrate, multe cadre mai putin reusite, dar asta e, ma incapatanez sa le pun asa, cum si postarile mai vechi de pe acest blog le-am lasat tot in felul cum au fost scrise initial, reprezinta pentru mine "autenticul" momentului respectiv. Dar sa trecem peste mica paranteza si sa revenim la Budapesta.
Deja dupa cateva ore de hoinarit pe malul stang al Dunarii, Anca incepea sa resimta oboseala si nici pe mine, cu tot entuziasmul initial, nu prea ma mai tineau picioarele. Ajunsesem aproape de Podul cu Lanturi cand ne-am hotarat sa trecem pe malul celalalt si sa ne intoarcem spre hostel.

De partea cealalta atmosfera era mai "vesela", pe acest mal erau ancorate diferite ambarcartiuni mai mici, mai mari, cele mici ofereau plimbari pe apa turistilor din Budapesta iar cele mari doar stationau putin in circuitele lor mai lungi pe Dunare. Interesant mi s-a parut faptul ca vapoarele mari (acelea ce ofereau croaziere prin mai multe tari strabatute de Dunare) erau in mare masura ocupate de oameni in varsta, de pensionari ce-si traiau linistiti batranetea pe "valurile dunarii". I-am privit zambind si dupa cateva momente am inceput o discutie cu Anca despre felul in care isi petrec aceasta ultima etapa din viata "batranii" occidentului in comparatie cu "ai nostri", de acasa. Acum poate nu toti au parte de aceste vacante dar totusi...

De acasa avand in gand plimbarea aceasta pe Dunare nu puteam sa o ratam, si, dupa ce am consultat primele oferte care includeau tot felul de trasee combinate, atat cu autobuzul turistic cat si cu vaporasul, am gasit in cele din urma o firma ce oferea doar croaziera si inca la un pret destul de rezonabil, 9 euro biletul (mult mai ieftin de altfel decat primele oferte). Fiind aproape seara, fata respectiva ne-a oferit bilete valabile 2 zile, avand calatorii nelimitate (exact atat cat mai stateam noi in oras).
Pe Dunare erau diferite statii (in locurile turistice mai importante de pe uscat) unde puteai cobora si urca iar, vaporasul fiind pentru noi in urmatoare zi, dupa cum vom vedea, un fel de "taxi plutitor".
Cum am spus mai sus, fiind deja obositi, am hotarat ca restul serii sa il petrecem plimbandu-ne pe Dunare, intr-o singura idee va pot spune ca merita fiecare cent in parte... leganat de Dunare, racorit de un suc, Budapesta iti incanta privirea...

Cladirea Parlamentului, una din cele mai mari cladiri legislative din lume, cu o arhitectura splendida in stilul gotic renascentist. Cele mai bune poze se pot face doar de pe vapor, inca un motiv pentru a nu rata croaziera.

Noi, obositi, dupa o zi ungureasca istovitoare...:)

Ajunsi la hostel, am mancat o conserva adusa de acasa (am fost foarte economi, bugetul era limitat iar calatoria era abia la inceput), am facut un dus si am adormit, hotarasem sa dormim doar 2-3 ore, ca atunci cand se intuneca sa profitam iar de bilete dar...cand am deschis ochii era deja ziua, dimineata zilei de 19 august. Ne-am uitat unul la altul si am ras de ambitia noastra din ziua precedenta; oboseala isi spusese cuvantul incat nici unul dintre noi nu a auzit alarmele telefoanelor. Nu era insa nimic pierdut, mai aveam inca o noapte la dispozitie.
Am mers la bucatarie unde mic dejunul (tip bufet suedez) ne astepta: felurite aperitice, lapte, cafea, ceai, dulceata, unt, etc. Odihniti si cu un mic dejun copios, un fel de pranz al diminetii :)), Budapesta parea si mai frumoasa... Ne-am indreptat directia catre cel mai apropiat ponton unde am asteptat cuminti sosirea vaporasului...

Astazi ne imbracasem si noi un pic mai elegant, (nu prea avem oricum haine de acest gen, natura calatoriei fiind una de backpackeri) dar totusi...

...wi-fi gratuit...

Dupa o plimbare lunga evitand sa coboram pe uscat pret de un circuit intreg, la un al doilea am hotarat sa ramanem pe insula Margareta, si nu aveam sa regretam deloc, un loc superb, o oaza de verdeata si relaxare atat pentru locuitorii capitalei cat si pentru turisti si, dupa cum vedeti, acest refugiu este situat chiar pe cursul Dunarii.

O fantana arteziana pe ritmuri de muzica clasica...

...ne-am racorit un pic mai mult...

Cu siguranta pentru Anca, insula Margareta a fost cel mai frumos loc din Budapesta...

Ruinele manastirii din sec. XIII in care a slujit printesa Margareta (fiica regeluiBela al IV-lea) se mai gasesc inca pe insula, iar o placa comemorativa marcheaza locul in care aceasta isi doarme somnul de veci.

Cu greu ne-am desprins de pe insula Margareta dar mai aveam si alte locuri de vizitat si timpul...era limitat. Ne-am asteptat vaporasul si urmatoare oprire a fost pentru Piata Eroilor. Cum acest obiectiv turistic nu mai era asa aproape de faleza, am pus picioarele din nou la treaba si dupa o jumatate de ora eram ajunsi, insa nici bulevardul pana acolo nu a fost de neremarcat.

Opera din Budapesta.
Piata Eroilor este parte a Patrimoniului Universal UNESCO. Monumentul a fost construit in 1896 pentru a comemora o mie de ani de la sosirea maghiarilor in Bazinul Carpatic.

In spatele acestui monumet se deschide Parcul Orasului...

Obosit...imi odihenesc picioarele pe iarba moale si relaxanta din parc, mereu mi-a placut ca prin partile alea de europa iarba de prin parcuri poate fi "utilizata" si in astfel de scopuri nu doar avand rol estetic cum se intampla pe la noi.

Baile termale care se gasesc tot aici sunt printre cele mai mari din Europa dar costurile nu ne-au permis sa intram, de altfel singurul regret cu care am plecat din Budapesta.
Daca tot suntem in parc sa pomenim si de Castelul Vajdahunyad care se afla si el aici. Acest castel a fost construit din carton si lemn pentru Expozitia Mondiala din 1896 iar la sfarsitul expozitiei a fost reconstruit din piatra.

O statuie din interiorul castelului a carei condei mi-a starnit o enigma nedeslusita pana acum...

Deja extenuati dupa o zi plina, am iesit din castel si mai apoi din parc si ne-am indreptat spre hostel, in treacat am intrat si intr-un supermarket unde ne-am mai luat cate ceva pentru cina, va pot spune ca apa minerala Borsec era de departe cea mai scumpa dintre toate apele minerale puse la vanzare, acum ca o fi din cauza calitatii produsului romanesc sau poate din cauza taxelor de import...nu stiu... :)
Seara am iesit iar, ultima seara in Budapesta, insa ce seara... de neuitat.

A treia zi pe data de 20 august la ora 13.05 trenul spre Zagreb pleca din Budapesta, iar eu cu amintirile proaspete in minte ma desparteam, cu greu, de vecinii nostri... ma simtisem bine iar debutul calatoriei imi dadea sentimentul ca toata experienta o sa fie de neuitat; calatoria pana la Zagreb a fost destul de agreabila, trenurile mult mai bune ca ale noastre, iar pe o mare parte din drum, am putut sa privim prin geamul compartimentului Lacul Balaton, unul din cele mai mari lacuri ale Europei si cel mai mare din Europa Centrala.

In seara zilei de 20 august trenul gonea, gonea...prin frumoasa Croatie...

Turul Europei in 25 de zile...cu trenul!

2010-12-21T16:39:00.034+02:00

"17-18 august 2010"

Ideea de a face un "Tur al Europei" o aveam de mai demult in minte insa atunci cand un prieten mi-a aratat oferta biletelor de tren prin Interrail(un proiect european care faciliteaza miscarea tinerilor in Europa in vederea dialogului inter-cultural) am stiut imediat cum aveam sa il si fac.
Nu intru in detalii cu privire la aceste bilete sau permise, gasiti informatii destule la o simpla cautare pe google( www.interrailnet.com ).
Ce este interesant la aceste permise este faptul ca ai flexibilitate maxima, te urci in ce tren doresti( in cele de mare viteza gen.TGV in Franta se mai plateste un supliment de viteza), oriunde ai chef sa mergi (reteaua de trenuri fiind foarte bine pusa la punct in Europa astfel incat ai acces in toate locurile pe care vrei sa le vizitezi), iti poti schimba traseul din mers, oricum ideea e ca nu prea esti constrans de nimic.

Anul trecut am hotarat impreuna cu prietena mea sa punem in aplicare planul si astfel la sfarsitul verii trecute am hoinarit amandoi aproape o luna pe "batranul continent", satul de altfel de vizitatorii care an de an cauta sa-i redescopere secretele.
Am urmat aproape tot traseul facut de acasa cu exceptia orasului Brugge din Belgia pe care nu l-am vizitat datorita unui supliment destul de mare si de neinteles, care ni se cerea pentru trenul Paris-Brugge.

Traseul nostru (doar linia neagra, cea rosie aparitine hartii originale si semnifica durata de parcurgere a diferitelor distante). Click pe imagine pentru a o mari.
Intinerariul dupa cum se poate vedea si pe harta de mai sus contine 9 tari(Ungaria, Croatia, Slovenia,Italia, Spania, Franta, Germania, Cehia, Austria) , 7 capitale precum si alte cateva orase.
Si astea fiind zise sa-i dam drumul la povestire, nu voi mai pune accent ca in celelalte postari ,despre alte locuri vizitate, pe obiective turistice ci mai mult pe intamplarea in sine.

Aceasta calatorie incepe din estul Romaniei si anume din Iasi, astfel incat intr-o dimineata de 17 august cu rucsacelele in spate eu si prietena mea Anca am urcat in acceleratul de Bucuresti cu multa emotie la gandul ca vor urma zile in sir in care trenul ne va fi casa, ca vom schimba orase si tari intr-un interval de cateva zile.
Trebuie sa recunosc ca aveam indoieli si asupra fizicului nostru, "oare va rezista el la acest tur de forta!?!", insa ne consolam cu ideea ca nimic nu e batut in cuie si ca vom vizita atat cat o sa reusim si cat ne va pemite timpul si mai ales picioarele.

Am ajuns in Bucuresti in jurul amiezii si cum trenul spre Budapesta avea sa fie seara, ne-am relaxat un pic in parcul Herastrau si ne-am mai reimprospatat imaginile capitalei noastre, tot urma sa vad un numar considerabil de alte capitale si daca tot aveam sa le compar macar imaginea Bucurestiului sa-mi fie cat mai actuala :).

Stand pe o banca in Herastrau Anca a venit cu ideea de a "imortaliza" starea picioarelor noastre dar mai ales al sandalelor la inceputul calatoriei urmand sa facem o comparatie la final...:))

Am ajuns in gara cu o ora mai devreme, stiu ca pare foarte mult dar nu-mi doream sub nici o forma sa ratez trenul spre Budapesta. Stim cu totii cum arata trenurile din Romania dar parca trenul asta era un pic altfel, ori poate doar impresia mea de moment, pana la urma confortul era cam acelasi asa incat cei din compartiment care nu mergeau in Ungaria au zis ca suntem sadici ca nu ne-am luat cuseta. Dar noua nu ne pasa, eram asa de entuziasmati ca nu prea ne interesa cel putin pana spre dimineata cand am inceput sa ne resimtim.
O noapte intreaga am strabatut doar teritoriul Romaniei, ceea ce mi-a intarit convingerea ca e greu sa iesi din tara asta(si la propriu si la figurat) mai ales pentru noi, cei "estici" , oricum in dimineata zilei de 18 august ne aflam la granita dintre noi si unguri... Curtici.

Newcastle -cladiri futuristice si traditie in fotbal

2010-07-07T20:57:00.032+03:00

Newcastle este cel mai important oras din partea de nord a Angliei, un oras din care mi-au ramas in minte doua, trei constructii futuristice si stadionul echipei Newcastle United F.C amestecate si cu un centru istoric care ofera o mica dovada ca totusi nu te afli in alta tara. Pot spune clar ca a fost cel mai saracacios ca si impresie din tot "pelerinajul" meu britanic,(ori poate sunt eu prea ignorant in a aprecia amestecul dintre futuristic pe care dealtfel il consider o gaselnita in a atrage turisti si partea de arhitectura istorica). Totusi orasul are o istorie care explica oarecum lipsa de amprenta culturala.Pe scurt orasul a fost dintotdeauna unul dedicat industriei , insa chiar si asa ai destul de multe de vazut mai ales daca il vizitezi intr-o singura zi asa cum am facut eu.Am plecat de dimineata din Durham, locul meu de cazare, si dupa o jumatate de ora de mers cu trenul eram in Newcastle dat fiind faptul ca aceste doua orase sunt vecine.
Din gara mi-am luat o harta a orasului cu principalele obiective turistice si toata ziua am hoinarit facand poze pe la fiecare dintre ele, tin minte perfect ca nu am folosit deloc mijloacele de transport si am strabatut turul orasului pe jos, lucru ce aveam sa-l regret peste doar cateva zile in Londra unde picioarele nu mai vroiau sa-si faca datoria.Prima cladire care a iesit in evidenta avand o forma ciudata a fost The Sage Gateshed, un centru pentru educatie muzicala, expozitii, conferinte pe diferite teme culturale etc.
Apoi Gateshead Millenium Bridge, un pod pentru oameni si biciclisti peste raul Tyne ce strabate orasul.Baltic Centre for Contemporary Art- aceasta cladire mi-a ramas in minte mai mult prin intamplarea de care am avut parte aici decat prin expozitiile de arta contemporana care erau totusi interesante sau cel putin ciudatele dupa cum puteti vedea si in pozele de mai jos.
Si acum revenind la intamplarea de care aminteam mai sus.La intrarea in cladire asteptam un lift impreuna cu o alta persoana mai in varsta, in jurul a 50 de ani si nu stiu cum se face ca intru in vorba cu el iar cand afla ca sunt din romania incepe sa vorbeasca intr-o romana stalcita dar destul cat sa ma uimeasca pe mine.I-am spus ca sunt din Iasi si mi-a zis ca tocmai venise si el dintr-o calatorie in care a bifat printre altele atat Iasiul cat si Chisinaul din Moldova.Ce sa mai zici?Am ramas si mai surprins mai apoi cand mi-a zis ca are o locuinta(sau o casa) in Timisoara, ca ii place foarte mult Romania si ca isi petrece foarte mult timp pe la noi.O fi din cauza tarisoare noastre frumoase, o fi din cauza romancelor ce se lipesc usor de "stranieri"!?! nu stiu, insa cert este ca omul se simte bine la noi si asta ma face sa cred ca mai avem oaresce sperante ;)).

Am ajuns si la partea mai istorica a orasului numita Grainger Town.In centru acestei arii se afla Grey`s Monument care e constituit dintr-o columna iar in varful ei o statuie a lordului Grey, un celebru reformator al tinutului, acest monument seamana foarte mult cu Nelson`s statue din Trafalgar Square din Londra.

Nu in ultimul rand Newcastle este vestit si pentru traditia lui in fotbal prin echipa Newcastle United F.C, care joaca pe stadionul St.James` Park, echipa ce are o vechime de peste 100 de ani in fotbalul englez.

Ar mai fi de adaugat doar cartierul chinezesc care da o pata de culoare orasului si cam asta ar fi tot, iar daca ajungeti prin nordul Angliei e bine sa zaboviti un pic si prin Newcastle.

Londra - "resedinta regilor Angliei dar si a descendentilor Beatles"

2010-07-03T15:14:00.018+03:00

Big Ben

Mi-am rezervat din excursia mea pentru Marea Britanie cele mai multe zile pentru Londra, si nu am gresit.Este un oras care ofera multiple oportunitati cu multe locuri de vizitat pe care eu si "companionul" Andrei am incercat sa nu le ratam . Binenteles exista si reversul unui astfel de tip de oras cosmopolit si anume acela de a te obosi, eu cel putin dupa 4 zile eram extenuat. Cum de altfel ma asteptam este un oras al contrastelor, astfel gasim o londra regala care abunda de istorie si traditie reprezentata binenteles de regina si Palatul Buckingham sau de catedrala Westminster Abbey unde au avut loc toate incoronarile monarhilor englezi, sau ma rog aproape toate, apoi o londra politica reprezentata de cladirile somptuoase ale parlamentului care fac din Londra si un centru al democratiei si binenteles nu trebuie uitat unul dintre principalele monumente simbol si anume Big Ben, celebrul orologiu prezent pe mai toate suvenirurile si vederile londoneze. Pe de alta parte exista si o londra excentrica sau hai sa zic "contemporana" unde tinerii adunati din toate colturile lumii isi fac loc in inghesuiala londrei si mai ales fac cozi in fata cluburilor.

Piccadilly Circus

Palatului Westminster

Catedrala Westminster Abbey

Palatul Buckingham

Schimbarea Gărzii Reginei

Hyde Park

London Eye

John Lennon`s Rolls Royce

Durham - un orasel de "provincie"

2010-05-22T22:11:00.011+03:00

Durham este situat in partea de nord-est al Angliei,la cateva minute de mers cu trenul fata de Newcastle. Este un orasel studentesc plin de viata, si cu o arhitectura deosebita. Orasul este vestit pentru Catedrala din 1093(Durham Cathedral), Castelul constuit prin secolul al 11-lea (Durham Castle) si Universitatea din Durham (The University of Durham).
Oraselul este unul cu influente nordice, eu l-am vazut ca fiind o bucatica din Edinburg, probabil si din cauza pozitiei sale geografice. Personal m-am indragostit de el, sper sa va placa si voua.

Durham Cathedral iar in fata ei niste baieti jucand cricket.
Durham Castle

un pub dragut...

stradute din Durham

un olandez si o chinezoaica...

Marea Nordului - "solitudine si visare"

2010-01-31T20:35:00.031+02:00

In mica mea excursie prin Anglia si Scotia mi-am rezervat o zi si pentru Marea Nordului, ... dupa cum stiti aceasta Mare nu e izolata(sau aproape izolata in continent cum este Marea Neagra) ci de fapt este mai mult o parte a Oceanului Atlantic .Totusi Marea Nordului e diferita de Oceanul Atlantic asa cum l-am vazut eu pe coasta de est a Americii, sau altfel zis oceanul a suferit influente specific nordice.Eu am fost impreuna cu alti doi prieteni (care de fapt m-au si gazduit pe toata perioada sederii mele acolo), la plaja oraselului Tynemouth aflat in partea de nord a Angliei foarte aproape de New Castle, si implicit de locul meu de cazare din Durham.

cu prietenul Andrei
Tynemouth este un orasel micut,obisnuit, tipic englezesc, insa cu o deschidere la mare foarte frumoasa.
De cum ajungi pe plaja dai imediat cu nasul de ruinele Castelului Tynemouth, avand o asezare probabil strategica pentru perioda timpului sau.
Apa e rece ca gheata, mai mult de doua minute nu am rezistat, dar englezii sunt caliti si asta inca de mici...
Un alt lucru interesant sunt farurile ce strajuiesc coasta stancoasa si care te fac sa iti dai seama cat de aproape esti de Scotia, si de celebrele sale faruri, care te fac sa visezi privind la ele si in zarea lor, care emana un parfum nordic, unic, si pe care nu-l mai uiti niciodata.

un "mic vaporas" strica linistea farului...
Marea Nordului este unica si prin stancile abrupte cu formatiuni geologice unice, care rezista valurilor de atata timp, si care daca ai timp sa le asculti o sa-ti spuna povesti uimitoare despre trecutul glorios al acelor tinuturi...

Edinburg- "inima Scotiei sau "tara" lui Harry Potter!"

2010-01-24T19:38:00.033+02:00

...absolut totul emana a istorie si cultura.Cladirile cu arhitectura lor deosebita, pavajele strazilor, stradutele inguste burdusite de pub-uri, stancile indraznete, atmosfera creata de cimpoaie si povestile ingrozitoare despre intalniri cu fantome, oameni paranormali sau crime petrecute pe vechile strazi ale orasului in secolele trecute, si nu in ultimul rand Castelul Edinburg care sta singuratic "cocotat" pe o stanca de bazalt si priveste orasul. ...imaginea descrisa pare desprinsa dintr-o alta epoca a istoriei...dar nu... este vorba de capitala Scotiei, Edinburg, pe care eu il consider cel mai frumos oras vazut de mine.Orasul nu e mare, eu l-am vizitat intr-o singura zi, insa nu m-am saturat de el, fiecare straduta, fiecare colt merita a fi privite , am simtit o placere deosebita numai prin simplul fapt de a ma plimba prin el.
Cum iesi din gara(asta daca calatoriti cu trenul ), urci spre centrul orasului pe o alee ingusta care a ramas totodata si preferata mea, iar la jumatatea ei se afla un pub "Half Way House" unde am baut o bere Guinness.Cand ajungi la capatul ei deja esti in centrul istoric al Edinburg-ului.Vremea tipic britanica insa nu ma lasa in pace, a inceput sa ploua imediat ce am ajuns, insa eu eram pregatit :D...aveam doua umbrele la mine. In cele din urma am avut noroc, dupa ce a plouat toata dimineata, cerul a redevenit senin si restul zilei a fost perfect pentru a vizita orasul.
Cel mai impunator monument arhitectural este binenteles Castelul Edinburg care a fost resedinta regilor Scotiei inca de la sfarsitul secolului al XI-lea Daca sunteti fani Harry Potter, trebuie neaparat sa ajungeti in Edinburg, este locul de inspiratiei al scriitoarei, aici veti gasi si pub-ul "The Elephant House" unde autoarea si-ar fi scris primele carti Harry Potter .
Planul urbanistic in Edinburg este foarte strict, nici o cladire noua care sa nu respecte specificul arhitectural, totul este in plina armonie cu parfumul istoric prezent peste tot ...spre exemplu un "chiosc" de ziare(in nici un caz nu arata ca rodipet-ul nostru).
sau magazinele pentru suveniruri..."best of scotland" :D
Daca va pasioneaza povestile sau legendele subsolurilor din Edinburg, puteti alege unul din tururile terorii, pe mine sincer nu m-au impresionat(speriat, infricosat etc.) cu toata osteneala lui Jack Spintecatorul. Terror Tour 18+, dupa mine 5+
ma aflam langa d-nul Jack Spintecatorul :)), se vede si umbrela in buzunarul rucsacului, e un "musai" pentru vremea de acolo.
Un alt lucru interesant sunt stancile ce strajuiesc orasul...

Nu este un oras foarte "mediatizat", insa cu siguranta e unul dintre cele mai frumoase orase ale europei, cel putin eu asa cred, vi-l recomand, sunt sigur ca o sa ramaneti impresionati de atmosfera scotiana.
Inchei cu inca cateva poze...

New York City sau "centrul universului"

2009-12-09T00:05:00.052+02:00

"the big apple"

Luna septembrie a anului 2008...ultima luna pe continentul american.imi aduc aminte si acum...imi era asa dor de tara dupa 3 luni petrecute departe de casa.Ucrainienii si rusii veniti prin work and travel deja erau plecati...eu care in ultima luna statusem cu 3 ucrainience si o rusoiaca ma vedeam ramas singur.Cu toate ca ma saturasem de "maladetz" si "nuzait pagadi" apartamentul era mult prea gol acum. asa ca profitand de faptul ca aveam mai multe zile libere iar firma nu mai avea nevoie de asa multi salvamari ca vara(in septembrie majoritatea piscinelor "outdoor" se inchid), mi-am sunat prietenul spaniol Leo de care v-am vorbit in primul meu articol "descoperind america"(cine nu l-a citit il invit sa o faca ca sa stie despre cine e vorba), si m-am auto invitat la el in New York pentru a-mi fi ghid si pentru a ma caza timp de cateva zile.Mi-am pus rucsacul in spate si am luat autobuzul spre New York din China Town,Washinton D.C(aici este o companie de autobuze chinezeasca mult mai ieftina decat Greyhound-ul).Greyhound-ul pentru cine nu stie, este una dintre cele mai mari companii de autobuze americane.

in autobuz spre New York

Reintalnirea cu New York-ul a fost alta fata de prima oara(in urma cu 3 luni), de data asta nu mai eram dezorientat:), eram familiarizat cu americanii, vorbeam engleza destul de bine, ma simteam in largul meu cu ghiveciul american de oameni, insa cu toate astea impactul a fost mai mare decat ma asteptam si asta pentru ca niciunde in lume nu traiesc laolalta atatia oameni atat de diferiti(din cate m-am informat sunt peste 200 de etnii) care se amesteca intr-un peisaj multicultural pastrandu-si totusi fiecare amprenta si pata sa de culoare... si totodata niciunde in lume nu o sa vezi atatia zgarie-nori de o parte si de alta a strazilor. Tin minte si acum sentimentul pe care l-am simtit cand am iesit din statia metroului...era aproximativ acelasi cu cel pe care l-am avut in clasa intai cand am fost in excursie la Cheile Bicazului insa de data asta cladirile erau cu mult mai inalte dar senzatia de "claustrofobie" a fost similara.Zgomotul e aproape "palpabil" iar de aglomeratie ce sa mai zic, in prima si a 2-a zi ma fascina in a 3-a deja imi dadea dureri de cap.
Cand scriu aceste randuri ma gandesc ca e atat de greu sa exprimi tot ceea ce am vazut in cateva fraze ...defapt e imposibil.

iesisem din metrou si primii zgarie-nori vazuti(pacat ca nu incap in poza)

Cand incepi sa te plimbi prin Manhattan pe celebra strada Broadway deja te trec fiorii prin stomac numai la gandul ca pui piciorul pe acolo iar mai apoi cand ajungi in Time Square te simti ca intr-un film.defapt pe tot timpul perioadei mele din america m-am simtit ca intr-un film american si asta pentru ca ce vedem in filmele americane reprezinta cu fidelitate realitatea de acolo.

In prima zi m-am plimbat de nebun cu inca doi turci Martz si Nevzat(numele is cu aproximatie, le-am scris fonetic asa cum le-am inteles :) ) care si ei faceau acelasi lucru ca si mine, vizitau New York-ul(pe turci i-am cunoscut in statia de autobuz cand am plecat din Washington si cum Leo care ma ajutase cu cazarea era prea ocupat cu job-ul lui ca sa-mi fie si ghid am hotarat sa merg cu ei).

eu cu turcul Martz...celalalt ne poza :D

Prima data am vrut sa vedem vestitul Time Square si asa cu o harta in mana mergeam pe bulevarde cu capul in toate partile, pe toate cladirile, incat parca credeam ca ochii mei pot filma in format HD :)). Era inca dimineata cand am ajuns in Time Square iar bulevardele erau plime ochi de oameni, ele sunt pline tot timpul insa mai cu seama dimineata si noaptea, pentru ca sa va spun ceva:- orasul asta nu doarme niciodata.(nu din auzite ci am testat personal, la 12 noaptea este la fel de multa lume ca la 7 dimineata). Pe unul dintre multele panouri luminoase transmitea abc :"Good Morning America"... am stat o clipa sa ma uit in jurul meu...in orasul asta (ca mai in toate orasele cosmopolite, dupa cum aveam sa vad si in Londra) oamenii par robotizati, fiecare cu o cafea in mana sau cu un ziar sau ambele sau genul ala de business man cu geanta de piele neagra, toti trecand rapid unul pe langa altul inerti la tot ce se intampla in jurul lor iar pe langa ei suntem noi turistii care ne zgaim in stanga si in dreapta.
Pe scurt... Times Square este inima New York-ului unde viata pulseaza la cote infernale.

Times Square-dimineata
Times Square- noaptea Times Square- noaptea-video

Un alt moment de referinta pe care l-am trait in New York a fost intalnirea cu "frumoasa doamna"sau cum mai este ea denumita de americani "Lady Liberty"(Statue of Liberty) -Statuia Libertatii.Pentru cei care inca nu stiu, Statuia Libertatii se afla pe o insula, in portul New York-ului cu scopul de a ura bun venit calatorilor care soseau pe pamantul american.Statuia e un cadou facut de catre Franta pentru SUA in anul 1866 cu ocazia la 100 de ani de la declararea independentei. Scheletul a fost construit de Gustave Eiffel, cel care a construit si Turnul Eiffel din Franta.
Dupa ce mi-am cumparat bilet pentru feribot(water taxi) a trebuit sa stau la coada pentru a-mi astepta randul la imbarcare, insa cu fluturi in stomac gandindu-ma ca sunt la cateva minute de simbolul americii.

Am facut un ocol al orasului pe apa mai intai, in care ghidul nu mai contenea cu date istorice despre centrul orasului, Manhattan sau celelalte zone unele aparute mai devreme sau mai tarziu ca Brooklyn, New Jersey.

Manhattan
Brooklyn
New Jersey

Poze peste poze pana am ajuns is in fata statuii libertatii, feribotul s-a oprit si ghidul a exclamat entuziasmat: The Lady, The Beauty...The Statue of Liberty!
Am facut poze dupa care am coborat pe insula.Aici foarte multi turisti si ca deobicei pe unde mai fusesem in america asiaticii erau cei mai multi.Am petrecut aici aproximativ 3 ore in care am facut poze, am vizitat muzeul, mi-am cumparat suveniruri(ce-i drept putine, preturi piperate) si am admirat orasul de pe insula.

(in fata mea e statuia libertatii iar in spatele meu se vede Manhattan-ul)

Un alt loc care te marcheaza pentru tot restul vietii este Empire State Building. Aceasta cladire a fost cel mai inalt zgarie-nor din lume pana in 1972, avand 102 etaje.Ce e interesant la ea? Faptul ca de jos cand te uiti crezi ca nu se mai termina iar atunci cand urci la etajul 86(la acest etaj se afla locul de observatie pentru turisti) si admiri panorama New York-ului iti ingheata sufletul, inima iti pulseaza mult mai tare si stii sigur ca e unul din momentele unice in viata, mai ales daca alegi sa vezi privelistea pe timp de noapte, asa cum am facut eu.astfel ca la ora 12 noaptea ma aflam pe "acoperisul universului" dupa cum metaforic imi place mie sa numesc aceasta cladire.
Insa binenteles ca nu poti sa simti New York-ul de la tv sau din poze , din reviste sau din nu stiu ce alte surse ...trebuie sa mergi acolo.

Empire State Building- ziua

(Empire State Building-noaptea-in partea de sus, de culoare verde se afla locul de observatie pentru turisti,etajul 86)
vedere panoramica a New York-ului de pe Empire State Building
vedere panoramica a New York-ului de pe Empire State Building-video

Am sute de poze cu New York-ul, cu multe alte cladiri si obiective turistice, insa ce e mai important am pus aici ...nu pot face o postare de 3 km :)).
Personal nu as putea sa traiesc in New York, firea mea nu se potriveste cu cea a unui oras cosmopolit ultra-supra-extra-mega(cum vreti voi) de aglomerat, prefer natura sau orasele mai verzi si mai linistite cu un parfum istoric si cultural asa ca poate vi se pare ciudat insa nu as da Iasiul pe New York:)), insa oricand daca as mai avea ocazia l-as revizita...

Alte poze interesante de prin New York:

World Trade Center-monument memorial inca in constructie
in locul celor doua turnuri gemene...

China Town din New York

Ocean City - "plaja...Harley Davidson...freedom..."

2009-11-26T00:13:00.036+02:00

spre sfarsitul lui august din vara mea americana, am plecat cu cativa priteni sa vedem si sa simtim pe "propria piele" atlanticul...am ales Ocean City, vremea nu ne-a fost foarte prietenoasa insa asta nu ne-a impiedicat cu nimic aventura;...ne-am luat cateva zile libere...am facut rost de o masina, am pus fiecare bani de benzina si-am plecat la drum; muzica buna, autostrazi faine si multa buna dispozitie.
cum e Oceanul Atlantic?...la fel ca Marea Neagra cu diferenta ca apa e mai sarata.era la sfarsit de sezon asa ca plaja nu era prea aglomerata.nu e nicidecum o statiune de top cum o promoveaza cei de la American Experience insa are numeroase aspecte pozitive.e linistita, fara muzica in difuzoare si fara porumb cald sau placinte de "n-are gura sa strige" cum vezi pe la noi.am nimerit si un fel de festival al motociclistilor si astfel tot timpul nostru petrecut acolo a fost acompaniat de zgomotul "motoarelor".tot aici m-am indragostit de ele si in special de Harley Davidson.o experienta faina din care am plecat cu satisfactia ca m-am "balacit" in atlantic.

Washington D.C - "capitala unei tari cu mari idealuri"

2009-11-25T20:14:00.037+02:00

Dupa ce mi-am parasit primul meu job (vanzator intr-un fastfood) din Harrisbur (Pennsylvania), la doar o saptamana dupa ce am pus piciorul pe pamant american, hazardul si conjucturile m-au dus la periferia capitalei americane, unde urma sa imi petrec toata vara practicand "meseria" de lifeguard(salvamar) de piscine.(poate o sa va vorbesc candva si despre job-ul destul de "misto")
Avand o intreaga vara la dispozitie e lesne de inteles ca am putut cunoaste in detaliu Washington D.C sau doar D.C dupa cum este el prescurtat de americani.(dupa numele districtului Columbia).Este situat in jurul raului Potomac, fiind destul de mic fata de asteptarile mele de la o capitala .Daca prima oara cand am vizitat orasul ma treceau fiori prin tot corpul nevrand sa cred ca ma aflu acolo...mai tarziu m-am obisnuit in asa masura l incat nici nu-l mai suportam.Devenise "casa" mea provizorie pe parcursul a mai bine de 3 luni.
Washingtonul isi are denumirea dupa primul presedinte american George Washington.Orasul a fost construit special pentru a deveni capitala si totodata centru politic al tarii.In 1791 inginerul francez Pierre Charles primeste aceasta sarcina avand ca sursa de inspiratie arhitectura Parisului.Este demis destul de rapid si mai apoi se succed o multime de ingineri si totodata o multitudine de stiluri arhitecturale.Una peste alta este un oras interesant ce merita vizitat mai ales prin prestigiul pe care il poarta ca si nume.
Principalele obiective turistice sunt si cele cunoscute de toata lumea:
Casa Alba-resedinta presedintelui Statelor Unite, cred ca asta e principalul obiectiv turistic cunoscut de absolut oricine; insa nu e nimic"uau" in cladirea asta, cel putin eu nu am fost deloc impresionat, poate e entuziasmant momentul cand te afli acolo insa ca si monument arhitectural nu are nimic deosebit.Washington Monument-uimeste prin lungimea lui.un monument arhitectural cu o lungime considerabila(168 metri) construit in memoria primului presedinte american George Washington.
Capitoliul-Sediul Guvernului.Monument simbol al puterii S.U.A, cel mai impresionat ca dimensiune si arhitectura.In partea superioara domul sau enorm iti atrage privirea instant.
Pentagonul este sediul central al Departamentului Apararii, este cea mai mare cladire din lume.Am trecut de multe ori prin preajma acestui colos insa nu iti poti da seama cu adevarat de marimea imensa dat fiind forma sa de pentagon... insa daca ai ocazia sa il vezi de sus(elicopter, ceva de genu`)atunci situatia se schimba; Palatul Parlamentului(Casa Poporului) care se situeaza pe locul 2 in lume cred eu ca se impune cu mai multa usurinta vizual.Poza e facuta seara insa mare lucru nu o sa se vada.Care e interesat sa faca un mic search pe google si o sa vada rapid despre ce e vorba. Alte monumete importante sunt cele ale fostilor presedinti:

Jefferson

sau Abraham Lincoln
Monumentele care le-am descris aici le poti vizita intr-o singura zi fara nici o problema, ele fiind foarte aproape unele de altele.Daca aveti mai mult timp se pot vizita si muzeele aflate sub Institutul Smithonian, in jur de 10 muzee imense, diverse care acopera toate domeniile artei, stiintei, literaturii etc. si pe care am avut timp sa le descopar in detaliu pe parcursul sederii mele acolo.Cele mai impresionante muzee au fost "National Museum of Natural History", aici am putut vedea o bucatica din lumea naturii ce ne inconjoara.(de la dinozauri pana la tot felul de vietati de toate marimile si toate speciile din dinferitele colturi ale lumii) si "National Air and Space

Museum" unde am putut vedea intreaga istorie a construirii avioanelor cu modele de avioane prezentate in marine naturala precum si echipamente cum era a cea a primului om care a ajuns pe luna.Aceasta metropola guvernamentala impresioneaza si prin atmosfera de liniste care ti-o creeaza bulevardele umbrite de copaci, sau o plimbare pe malul raului Potomac.Deseori mi-am petrecut timpul liber plimbandu-ma fara nici un obiectiv ci doar pentru a descoperi fiecare bucatica din oras.
O zona foarte interesanta este Gerogetown "cautata" in special de cei instariti, dar atractiva si pentru cei ca mine; pe langa magazinele destinate doar anumitor oameni cu o anumita situatie financiara la care eu m-am multumit doar cu privitul, se gasesc si foarte multe restaurante cu specific national ca sa zic asa, pe unele le-am si incercat mai mult pentru a-mi satisface curiozitatile culinare ;)).

Cam atat despre Washington D.C...as fi putut spune mult mai multe(am sute de poze facute in D.C) insa deveneam prea lung si poate plictisitor, am extras cele mai importante obiective...vreti mai mult? vizitati!;))

descoperind america...

2009-11-08T22:17:00.047+02:00

Acum mai bine de un an am trait experienta americii prin work and travel, experienta ce de altfel o recomand tututor, mai ales celor pasionati de calatorii si experiente noi. Am plecat singur, prietenul cu care ar fi trebuit sa ma duc nu a luat viza, insa mi-am zis-"e america, ce poate fi asa greu?"...mi-am luat rucsacul cu o camasa, cateva sosete si doua tricouri si cu toate ca mama mi-a spus ca sunt nebun daca plec asa, mi-am luat "la revedere" de la ea si gata, iata-ma in avion, pentru prima data in "aer", pentru prima data in alta tara, pentru prima data departe de casa.

De la Bucuresti la Londra am avut parte de o companie placuta, langa mine o familie din Singapore venita cu afaceri la Bucuresti iar ca stewart era Leonard Miron(prezentator tv pe tvr1 si stewart din cate se vede in timpul liber;)) ).Ajuns in Londra unde aveam legatura catre New York un Boeing de 250 de persoane pregatit sa treaca atlanticul a trebuit sa ne astepte pe mine si o fata din cauza intarzierii primului nostru avion, intarziere pricinuita de presedintele american Bush care venise la Londra pentru cine stie ce vizita si astfel timp de o ora tot aeroportul a fost paralizat.Ca sa vezi treaba...eu ma duc la el si el pleaca de acasa.Una peste alta nu am apucat sa miros aerul Londrei...doar ce am apucat sa vad din avion, un autobuz cu etaj specific orasului(Double decker), insa aveam sa ma reintorc aici nu dupa mult timp, insa despre asta o sa va povestesc in postarile viitoare.

Despre zborul catre New York nu va spun multe doar ca am inghetat de frig, cum am spus la inceput nu aveam decat o pereche de pantaloni scurti si acea pereche era pe mine.

Dupa 7-8 ore de "inghet" si neodihna stewardesa ne anunta ca am ajuns in New York, efect ce l-am simtit imediat pritr-un gol in stomac.

Dupa check-out-ul facut in aeroport ma intalnesc cu alti cativa studenti romani veniti ca si mine si care se aflau stransi in jurul rulantei prin care veneau bagajele.Unul dintre ei ma intreaba"Tu nu ai bagaje?-Nu, ce-i pe mine si-n rucsac cand ma mut ma mut cu totul", incercam eu sa par glumet . Pe ei ii astepta angajatorul, eu insa treabuia sa ma descurc singur ca sa ajung la locul de munca.Cum aveam doar un rucsac in spate ies un pic afara sa trag in plamani aerul "newyorkez", ma intampina acel zgomot specific aglomeratiilor urbane din marile orase ale lumii, insa taxiurile galbene(yellow cab) care stateau aliniate m-au facut sa realizez ca sunt in New York ...ca sunt in America."Suntem in New York, tu realizezi asta?", aceasta voce de fata care se auzea de undeva din spatele meu ma trezise din uimire.
M-am reintors in aeroport, timp in care ceilalti se pregateau sa plece, cei care se ocupau de preluarea lor catre locurile de munca venise.Intr-o jumatate de ora ramasesem singur, timp in care ma invarteam fara orizont in aeroport, un aeroport imens, care mi-a creat cateva probleme la inceput, dupa cum veti vedea.

In cele din urma m-am asezat pe una dintre grupurile de bancute si am inceput sa analizez situatia ca sa vad ce-i de facut.In timp ce ma gandeam am observat mai bine lumea din jurul meu, albi, negri, asiatici, indieni, o intreaga mixtura de nationalitati de diferite etniii si coloraturi, ba chiar si doi baieti se sarutau undeva in dreapta insa spre surprinderea mea nimeni nu vedea acest lucru ca fiind ceva ciudat.Oricum mi-am spus "asta e america".Inca din aeroport iti faci o idee despre america, e ca un rezumat despre ce vei vedea, o tara a diversitatii si a contrastelor.E imposibil sa-ti faci o impresie clara despre america, eu am vazut-o prin prisma locurilor si a oamenilor cu care m-am intalnit pe parcursul a trei state, insa e atat de intinsa si atat de diversa incat sunt constient ca unghiul meu de vedere poate fi total diferit cu al altei persoane.... Ma uitam la hartia din mana pe care era scris orasul Harrisburg din statul Pennsylvania si numarul de telefon al angajatorului, unde trebuia sa ajung.Dupa ce schimb o suta de dolari luandu-mi un sandwich care mi s-a parut extrem de scump, iau un dolar si incerc sa-l schimb in monede de 25(quarters) rugandu-l pe "Puff Daddy"(un tanar de culoare); iar el imi raspunde in stilul sau caracteristic-Ya man...no problem; i-am zis ca sunt nou in america si ca vreau sa-mi sun parintii, la care el imi refuza dolarul imi da cat maruntis avea, si primesc urarea de bun venit... 'welcome to america!"...

...Incerc sa sun acasa, telefoanele insa mergeau doar pe teritoriul americii, ori poate nu mi-am dat eu seama pe moment care sunt prefixele ce trebuiesc puse.Renunt.Sun angajatorul, nici el nu raspunde.Imi iau rucsacul si intreb pe la informatii in engleza mea de balta cum pot ajunge in statia de metrou(subway) Porth Authority(de aici aveam autobuze spre Harrisburg).Nu inteleg mai nimic doar ceva de statia Jamaica si pentru a ajunge acolo trebuia sa folosesc air train-ul, (mai tarziu mi-am dat seama ca asta era mijlocul de transpor prin aeroport, de la o poarta la alta sau catre statia de metrou). Mai intreb cateva persoane si ajung in statia Jamaica.

De aici aveam metrou catre orice locatie din New York insa nimeni nu intelegea unde vreau sa ajung(stalceam foarte tare Porth Authority, nu o intelesesem foarte bine pe cea de la informatii care vorbea rapid si cu accent).Imi iau bilet si apoi ma invart in derizoriu pe ici colo nestiind pe cine sa mai intreb. Intre timp mai toata lumea plecase, fiecare in directia lui,... ramasesem aproape singur, doar eu, si pe o banca undeva in fata mea un tanar, un baiat de varsta apropiata cu mine.Cum trec pe langa el imi spune:"are you lost!?!" si apoi incepe sa rada, rad si eu si raspund:"yes".Ma invita sa iau loc si sa ii spun despre ce e vorba.Facem cunostinta, il chema Leo si era de origine spaniol.Ii explic cum pot eu mai bine si ma intelege, intelege si statia de metrou la care trebuia sa ajung, stia si ca acolo se afla o statie de autobuze "greyhound"(mai tarziu am observat ca e una dintre cele mai populare din america) si auzise si de Harrisburg, destinatia mea. Mi-a spus ca asteapta un prieten din Spania si ca pe urma ma va duce chiar el acolo, asta daca mai doresc sa astept 5 minute.Raspunsul meu a fost binenteles afirmativ.Am aflat ca venise din Madrid la 18 ani in cautarea "visului american".Ma invita sa-mi arate putin din New York insa eu nerabdator sa ajung la destinatie si poate si din putina teama de a ma increde intr-un necunoscut oricat de bunavoitor ar parea am refuzat.M-am inselat insa, in ciuda faptului ca el ar fi trebuit sa coboare mai devreme, a mers cu mine pana la statia de autobuze si mi-a luat chiar si biletul pana in Harrisburg.
Despre "subway-ul newyorkez"am ramas dezamagit, foarte neingrijit si cu multi negri dubiosi gen "50 cent"care mi-au creat un sentiment de nesiguranta.

In cele din urma mi-a dat cartea lui de vizita si am stabilit sa-l vizitez pe parcursul verii atat pe el cat si New York-ul, iar el mi-a promis ca-mi va fi ghid, lucru pe care l-am si facut 3 luni mai tarziu.Ne-am despartit insa nu inainte de a-mi da telefonul lui ca sa-l mai sun o data pe angajator;in sfarsit imi raspunde si ii transmit ora la care voi ajunge.Pe drum cu autobuzul m-am uitat pe geam ca un copil care merge pentru prima data cu masina, am vazut putin din New York, apoi am ramas uimit de autostrazile lor cu multe benzi si perfect construite, si am trecut si prin cateva orase care m-au impresionat ca Philadelphia sau Baltimore. Incercam sa cuprind tot mai mult din ce vedeam, eram insa patruns de o senzatie ciudata, reusisem sa ma descurc pentru prima data singur la 10.000 de km departare de casa.

P.S-atasez si o harta a metrolui(subway-ului) newyorkez...am pus niste puncte negre in cele trei locuri importante unde eu m-am fastacit ;)) Aeroport(J.F.K) - Jamaica - Porth Authority...(click pe poze ca sa le vedeti la marimea normala).
*pozele nu sunt din momemtul povestit ci de la intoarcere, facute in aproximativ aceleasi locuri, am mentionat asta ca sa clarific neconcordantele dintre poze si text(ex:am spus ca aveam doar un tricou si niste pantaloni scurti si in poze se vede clar ca eram mult mai bine imbracat).